da, dar mai am timp..

nimic in tara asta nu se face la pas :) poate doar dezvoltarea infrastructurii care saraca dupa ce ca e schioapa e ajutata in demersul modernizarii de cel mai lenes colectiv de oameni politici de dupa revolutie. dar nu asta e important, da-o-n ma-sa. luati echiparea de drumuri grele, it helps.

in alta ordine de idei, dar in aceeasi nota, lenea castiga. sau poate nu tocmai lenea, cat amanarea. amanarea perpetua e motivul pentru care in perioada asta 3/4 din avatare contin o varianta a butonului de panica, a unui stickman ravasit sau a unei manete magice de oprit ceasu. orice ar fi de facut, oricat timp am avea la dispozitie, pana la momentul cand cutitul ajunge la os, raspunsul default la intrebarea "bai da tu nu lucrezi ceva?" este "da, dar mai am timp.."

nimic in tara asta nu se face in regim de urgenta. nici macar ordonanta de urgenta. chiar, ma gandeam zilele astea ca n-am auzit vreodata la stiri ca s-ar fi votat vreo lege in plen in regim normal.. asa relaxat, mai o cafea, mai un kent, mai votam oleaca, mai stam oleaca. nuu, toata ziua ordonante de urgenta. ce ma intreb eu suna asa "daca ordonantele de urgenta dureaza atat, daca nu se grabeau cat dura?" si poate mai stupid "cum se cheama ordonantele care nu sunt de urgenta?"

altfel, totul se face in regim de urgenta.. nu pentru ca ar fi neaparat cazul sau pentru ca tema de lucru ar cere asta, ci datorita omniprezentei amanari. de ce sa lucrezi 3 luni esalonat, cand poti sa te batjocoresti in 4 zile si nopti contopite in ceea ce va ramane in lobul frontal etichetat ca "weekend-ul ala de rahat cand am lucrat ca nebunu". totul se amana pana la starea de urgenta. chiar si medicina de urgenta, si asta am simtit-o pe propria-mi pele. cand aveam 9 ani am fost operat in regim de urgenta de apendicita. regim de urgenta care a fost impus, nu e ca si cum era inevitabil. dar pe mine doar ma durea burtica, nu muream in clipa aia.. asa ca au asteptat pana am fost la 4 minute de peritonita (un fel de buba mare, nu prea stiu ce inseamna) si atunci m-au operat, evident, in regim de urgenta, cu anestezie din aia naspa cu siringa ca la vite, fara sa se spele pe maini si imbracati in pantaloni scurti si in slapi, ca se grabeau (glumesc, siringa era de oameni).

as mai scrie un pic, dar vad in retrovizoare cum ma ajung amanarile.. ca nah, mai aveam timp. 'zda massii..

hi5 with a twist

acum mai bine de 4 ani am primit o invitatie un mail, o propunere de inregistrare pe un site care nu parea sa faca nimic pentru mine. daca filtrele automate n-ar fi sters mesajul, l-as fi sters eu, dar credibilitatea expeditorului m-a facut sa dau click, si apoi click, si apoi date personale.. si-am pus si poze, si text(e), de toate, ce sa mai.. hi5-ul, caci despre el e vorba, era la inceput atunci, aveam 6 friends cu care oricum ma intalneam zilnic, schimbasem intre noi 4 comment-uri si eram foarte fericiti.

lucrurile au evoluat, hi5 doar a crescut. e acum un mamut murdar si care pute, anunt matrimonial cu * pentru majoritatea fetelor.. iar despre baieti.. daca mai vad un profile photo cu el in chiloti si uns cu ulei cred ca fac scurt-circuit intre emisferele cerebrale. cert este, si vreau sa subliniez, ca s-a pervertit. nu mai e un site de networking si keepin' up with friends, e un rahat poleit, plin de fals si uz de fals. conteaza ce glitter graphics ai, cate views, cate comment-uri, five-uri ("obosite" dupa cum spunea un mare om;)) si bineinteles.. cati friends.. am contul ala dupa cum am zis de multi ani si am adunat nici 200 de friends, nici 1000 de views, iar restul statisticilor imi scapa.. ce e important de retinut e ca eu NU AM 200 de prieteni, deci 3/4 din lista aia e oricum in plus, cat despre views.. se spune ca cine nu pune in vitrina nu vinde.. ei, eu nu caut sa vand, sunt fara doar si poate taken.

ieri am primit alta invitatie, si nu pot sa spun decat.. deja-vu :P alt site, alt poveste, aceeasi expeditoare :P dar cam acelasi lucru. twitter.com pare mai sobru, mai elitist, mai serios, mult mai aerisit si mai simplist..mai fain asa in general.. dar multe lucruri sunt bune numai la inceput. spuneam ca hi5-ul a pornit bine dar a sfarsit prost, in mare parte datorita calitatii utilizatorilor. cu twitter povestea probabil ca n-o sa se repete, in mare parte pentru ca e mai greu sa fii idiot in numai 140 de caractare, cat ai voie sa scrii o data :))

asa ceva

final release

Fear

inevitability

YMCA

imaginea slatinei

asa ceva :) mentiunile care trebuiesc facute sunt ca nu ideologia sau convingerea politica m-au dus la slatina, ci cel mai pur mercantilism :) si ca oltenii astia habar n-au ca facultatea de arhitectura din iasi e la politehnica :)

sara pe deal

in slatina, judetul olt este un deal. mai multe de fapt, deci pentru diferentiere si viitoare referiri, acestuia ii vom spune Dealul. l-am observat aseara cand am ajuns si doar efectul celor 10 ore de condus pana aici asupra spatelui meu m-au impiedicat sa-l urc. o pizza mizera si 2 sticle de vin mai tarziu (vinu bun, nu ca pizza) am adormit cu gandul ca azi il voi dovedi.

lumina zilei si odihna m-au facut sa observ ca exista un pitoresc acces carosabil asa ca mosul din mine a mers cu masina :)) pana sus unde, logic, o parcare larga, 14 banci si imaginea nesfarsita a oltului (ala frate cu mureshu) imbiau la meditatie, introspectie.. teoretic. practic, am gasit exact ce ma asteptam.. un punct favorabil de perspectiva asupra orasului si a oltului, loc de parcare, tufe, copaci si banci pentru pietoni.. deci practic tot ce ii trebuie unui adolescent infierbantat ca sa-si "seduca" partenera :)) avem si in iasi, sunt sigur ca sunt si in alte locuri echivalente aproximative.


si acum, surpriza.. parcarea de care vorbeam deservea.. o cladire. nu o biserica, ar fi fost un pic prea pervers.. dar nici departe nu am nimerit.. colo pe deal, in slatina, se oficiaza casatorii. pentru cei mici, casatoria e un fel de combinatie, da vesnica :)) Casa Casatoriilor, caci asa ii zice, domina.. aa.. parcarea cel putin, si probabil este cea mai faina poanta facuta vreodata de consiliul local slatina. sunt un pic curios sa aflu care era densitatea medie noaptea pe dealul ala inante/dupa, dar mai ales rata de succes amoros a tanarului oltean pus pe treaba :)

banuiesc, dar e lesne de inteles de ce, ca aceasta cladire poate intra in cartea recordurilor cu usurinta in categoria "cel mai mare anticonceptional din lume".. ce olteanca care se respecta nu ar fi macar un pic inspirata sa puna niste "modice" conditii de consumare a relatiei la vederea strasnicului edificiu..

ma inclin si eu, dupa model, sa vad daca-mi place..

i hear voices...

toti avem constiinta, e vocea aia care nu te lasa sa te bucuri de nimic :) vorbind despre asta mi-am dat seama ca am mai multe.. pemite-mi.. constiinte:P

de-a lungul timpului, momentele definitorii, momentele de deplina schimbare emotionala au creat mici "alecsi" ce au ramas intocmai ca in acea zi.. instante diferite, cu sperante, pareri, si valori diferite, dar care ma au pe mine, cel de acum, numitor comun.

constiinta mea nu e o voce, e mai multe :) am un alex la 10 ani, ades prea speriat ca sa zica ceva, am un alex de 15 ani, foaarte curios, am un alex de 18, si unul de 20..

alex10 imi spune sa am grija, dar sa fiu prietenos... alex15 e cel care iubeste fara frica, caci inca nu stie ce inseamna sa iti fie facuta inima praf, alex18 e un pic smecher, dar se trateaza.. iar alex20 e studentul care incearca sa le faca pe toate si le vrea pe toate..

iar eu.. eu sunt ei, niciodata doar unul.. dar nici media aritmetica.. ci una ponderata sa zicem, in functie de nevoi :)

eclipsa

sunt in vacanta, dar doar in acte. practic lucrez in acelasi ritm tampit de pana acum. nimic nu e mai nasol decat sa ramai in urma. pe langa sentimentul ce planeaza in jurul tau (si anume: oare sunt prost?) esti fortat sa explici fiecarui prieten care te suna sa te cheme la o bere ca tu n-ai lucrat cand trebuia la proiecte si ca acum trebuie sa stai inchis in casa si sa produci. si asta cu statul in casa, alta porcarie.. iar ciclul noapte-zi este inlocuit cu ciclul "lucru - n-am chef".

pentru mine nu prea mai are importanta ce ora e. oricat ar fi, nu e nici tarziu, nici devreme. timpul nu se mai grupeaza in ore, zile, saptamani, si este in schimb cuantificat in doua variabile: X=de cand n-am mai dormit, respectiv Y=cat mai e pana la predare). cu cat Y e mai mic cu atat X tinde mai rpd spre infinit.

intelegi atunci de ce pt mine e foarte derutant cand sun sa fac chemare la o pizza si vocea cristalina de la celalalt capat imi spune: ne pare rau, nu mai lucram la ora asta... ce-are ora asta? cum adica? mi-e foame la dracu..

PS: la noapte e eclipsa totala de luna. eveniment fain in sine, dar cu planning temporal de toata jena. dupa ce ca incepe la 2:30, abia pe la 4 fara ceva incepe sa fie vizibila si dincolo de 5:30 are maximul. sfarsitul ar fi pe la 8 si un pic dimineata. toata magia evenimentului se risipeste in cascaturi plictisite. unele lucruri ar tb sa se intample mai rpd. doar unele.

:-<

cred ca e prima data in doua luni de zile cand mi-e somn la ora 1AM :) planul meu de aliniere la normalitate a bioritmului s-a intors sa mi-o traga. adio nopti tarzii la birou, adio productivitate nocturna, adio concentrare prelungita.. it's the end of an era :) ce e nasol e ca nu eram pregatit nici moral si nici fizic pentru chestia asta. dupa ora 9 seara orice diftong se transforma in cascat si orice gand mai lung de 5 secunde e un efort sisific:) it sucks to be normal..

maine am examen. ultimul. sper :)

de parca mai era nevoie :)

Cele mai bune 10 motive pentru a te cupla cu un arhitect!
1. all night long, all night strong
2. we are damn good with our hands.
3. if we can commit to chipboard, relationships should be easy.
4. you should see the things we errect
5. use to doing things over and over again.
6. finishing early never happenes
7. we know the true meaning of interpretation
8. creative positioning.
9. work well in groups
10. entry and passage are always exciting